Poluarea naturală

Exista procese naturale accidentale sau permanente care determină poluarea unor resurse acvatice dar influența lor este, în mod normal, scăzută. Dintre acestea menționăm izvoarele termale și mineralizate care pot conține și gaze, procesele biochimice din mlaștini și turbări, șiroirea pe versanți, curgerile noroioase, inundațiile, alunecările de teren, etc. Pulberile din atmosfera rezultate în urma unor procese naturale (erupții vulcanice, vânt puternic, furtuni de praf) sedimentează pe suprafețele acvatice sau sunt antrenate de precipitațiile meteorice în trei faze distincte:

– condensarea vaporilor din atmosfera pe “nucleii de condensare”;

– spălarea atmosferei prin intermediul precipitațiilor în cădere;

– înglobarea unor particule solide sau dizolvarea unor compuși din rocă și sol după căderea pe suprafața topografică și antrenarea acestora în apele de suprafață sau subterane.

Modificarea echilibrului fizico – chimic și a calităților organoleptice ale apei ca o consecință a acestor procese este o stare de moment, împotriva căreia acționează mecanisme naturale de de poluare.